16
Mar
10

Private lessons of photography

Sunt un barbat normal – zic eu – si mare parte din timpul liber pe care intelectul meu il are, ma gandesc la “cum ar fi daca…?”, „ce-ar fi daca…?’, „cum o fi sa…?” .

Timp liber cognitiv am, atunci merg cu masina prin Bucuresti, traduc contracte fara a le citi, ca deja le stiu pe de rost, de-am dat in scriere mecanica, ma intalnesc cu femei anoste sau tacute, deci tot plictisitoare, ma duc la masa la mama, particip la sedinte inutile si interminabile la serviciu, in scara blocului si la fiul meu la scoala. Si ca veni vorba, cand ma suna nevasta-mea – fosta – timpul meu  nu numai ca inceteaza a fi liber dar intra intr-o profunda criza existentiala „unde tre’ sa ma duc?”, „cu cine?”, „cat stau?” si mai ales „cat ma costa?”. Singura intrebare pe care nu mi-o pun este „de ce?” pentru ca intotdeauna stie ea mai bine. Asta e farmecul ei, cu asta m-a sedus si tot cu asta m-a indepartat. E desteapta si are replica la toate, dehhh, e avocat (de parca toti avocatii ar fi asa, nu, categoric, dar ar fi ideal sa fie ca ea). Ii mergea mintea ca o morisca tocatoare a timpului meu liber de-o eficienta exasperanta, incat am parasit-o. De fapt, m-a lasat ea pe mine, pentru ca nu ajungea sa gandeasca cu capul ei (ca-cu-ca) si facea numai ca mine, pentru ca eram mai destept ca ea. Paradoxuri, nu?

Acum am foarte mult timp liber, chiar si cand sunt in pat cu o ea, sau chiar cu Ea, actuala – si pentru ca, ori este linistea aceea profunda si calma de dupa, ori e tacerea incarcata de erotism, cand ne spunem din priviri „te iubesc”, cand eu, de fapt, sunt  foarte departe, gandindu-ma aiurea, aiurea,… si „ma intreb pana unde…”

Dau pariu ca fiecare dintre voi – acum discut cu barbatii – v-ati gandit ce fac doua fete, tinere poate chiar adolescente, care dorm impreuna, o scurta noapte fierbinte de vara, undeva la malul marii. „Contabilii” vor raspunde, „Ce sa faca, dau drumul la aer!” De acord, daca sunt  intr-un hotel decent, fac vreo 15 grade in camera de sloieste transpiratia pe ele, isi trag sosetele plusate in picioare, si ramase in pilicelele goale, se bag sub patura si se lipesc una de alta pana se incalzesc, se gadila, se ciupesc, se mangaie pana li se infioara iarasi pielea de asta data nu de frig. Si chicotesc. Se joaca si cu compactul, la lumina lanternei, fac fotografii de senzatie, de expozitie, close-up-uri sau macro, fotografiaza detalii si abstract. V-am linistit, da? Fetele au ce face in orice conditii, cand sunt ramase singure o noapte intr-un pat, dar ma intreb pana unde?

Dar e vara si perdelele sunt impinse de briza marii spre inauntru. E liniste si calm, toata suflarea doarme, de la oameni, pana la la cateii maidanezi si pescarusi. Ele asculta muzica-n surdina (….) si vorbesc in soapta, pentru a nu-si deranja vecinii si ordinea gandurilor. Glumesc, chicotesc, se joaca cu bricheta, cu paharul plin cu felii de mere si portocale  din care au sorbit cu paiul toata sangria. Mai impart o tigara. Trag tacticos in pieptul gol, cu sanii mici, imping fumul pana-n pantec, din greseala, si daca mai ramane ceva pufaie pe narile delicate, dau afara. Stau intinse in pat, nefiresti de lungi – ca niste umbre de fete – nefiresti de albe, ca niste vase din marmura si viseaza din ce in ce mai haotic, mai fantastic, mai irealizabil. Cum va fi, cand ele, in sfarsit vor fi… ceea ce de mult ar fi trebuit sa fie! Se joaca cu palmele, se tin de mana, se consoleaza una pe cealalta cu imbratisari tandre si sarutari dulci pe obraz si frunte, parca ar si plange un pic daca ar fi dupa ele. Dar nu, nu sa-si planga de mila au venit ele la mare, sar zvarlugi in sus, topaie, rad zglomotos – la naiba cu pensionarii – dau muzica mai tare (…) iau compactul si trag si trag si trag …. pana cad late de oboseala.

Se aud zorii, se arunca-n pat precum fac copii in zapada, cu fata in sus, se iau de mana, se strang in brate, parca e deja un pic racoare si incep sa respire impreuna cu marea…. Oyyyyy! inspir…. UahhhH! expir… Oyyyyy! inspir…. UahhhH! Expir…. Oyyyyy! inspir…. UahhhH! expir… Oyyyyy! inspir…. UahhhH! Expir….

Dar am uitat intrebarea initiala,

Pana unde …  merg oare fetele astea doua –  ale mele – cand dorm singure, dezbracate, o intreaga noapte fierbinte de vara?

Pe barbatii care au timp liber congnitiv, ii provoc!

Pe femeile cu puseuri de sinceritate, le provoc!

Ma intreb, pana unde oare?

„Ma intreb pana unde” – un text de Sebastian Ip

Anunțuri

4 Responses to “Private lessons of photography”


  1. 16/03/2010 la 20:46

    fetele astea cred ca merg pana unde e nevoie 🙂

  2. 16/03/2010 la 21:25

    nu conteaza pana unde, ci daca merg amandoua :D!

  3. 26/03/2010 la 10:52

    Nu prea departe, voi barbatii ati vrea sa credeti ca da, ajung undeva….Deh, filmele astea…

  4. 4 abcd
    08/05/2010 la 16:50

    pana-n panzele albe 😛


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: