10
Mar
10

Roxanne

As vrea sa ma credeti, pe cuvant, ca nu am fost mereu asa cum ma cunoasteti voi.

Am trait si vremuri mai bune, atat pentru mine, cat si pentru cei care-mi  erau in preajma.

Cand stiam sa ma bucur de o carte citita, luata din biblioteca bunicilor, cu file galbejite si miros de praf,  cu copertile subtiate de sutele de degete care-au sarutat-o.

Cand stiam sa ma bucur din toate papilele mele gustative de un cataif aerat, cu fideluta rumenita si crocanta, maruntita constiincios in dinti, zdrobita cu limba de cerul gurii si numai apoi inghitita cu mare rabdare.

Cand un meci de baschet avea miza, nu surplus de kilograme transpirate, ci jocul, victoria, publicul, intr-un cuvant gloria! Fiind lungan inca din copilarie, am fost repede inclus in echipa de baschet a scolii generale din oras, singura scoala din micutul oras.

Am stiut ca sunt un “ales al sortii” si am tratat cu sobrietate, cu maturitate si cu barbatie sublima misiune de a fi cel mai bun din teren. Antrenamentele erau adevarate ore de instructie, iar eu soldat dedicat si devotat. Se desfasurau imediat dupa ce fetele de la volei paraseau sala de sport si se strecurau serpaleste printre vlajganii de noi, la subsol la vestiare, dar mai intai la dusuri.

Lasau in urma aerul cald si umed, imbibat de miresmele lor de carnite fragede si nu stiu de ce dar de fiecare data imi aminteam de vremurile cand, mic fiind, dormeam imbratisat cu mama. Ferestruicile baii erau la nivelul solului si daca te lasai pe vine puteai sa te uiti nestingherit la trupurile albe alungite ca niste lebede ce experimentau zborul. De fapt, nu puteai, pentru ca aveau grija fetele sa anine cate un prosop vargat de toc, astfel incat numai cei foarte indrazneti il departau s-aruncao o privire grabita.

Si eu nu eram temerar, deci nu vedeam.

O singura data, intr-o vara, in vacanta, o singura data si atat.

Din nestiute motive ma simteam rau si antrenorul m-a trimis val-vartej acasa. Am iesit din sala de sport s-am pornit agale pe langa peretii scolii. In dreptul ferestrei mici de la dusuri m-am aplecat instinctiv. Asa faceam mereu, ca-mi placea sa vad prosoape. Si stupoare. Geamul deschis lasa sa patrunda raza piezisa de soare si sa imbogateasca stropii de apa cu sclipiri aurii, in timp ce spalau un trup frumos de fata. Roxana. Colega mea de clasa, zabovise se pare ceva mai mult in baie caci acum era singura si se spala molcom si agale – ce exprimare – sapunandu-si bratele, umerii si … Parul blond si lung ii pleznea obraznic cand si cand spatele. Nu mai vazusem pana atunci un trup gol de fata. Ma sfiam sa privesc dar ceva ma-ndemna sa-mi tin respiratia, sa raman imobil si nestiut si sa descopar. Prima si singura atractie sanii. Erau rotunjori, micuti si cu sfarcuri brune, privindu-i am inteles la ce se refereau autorii de romane cu “sani feciorelnici”. Erau asa de dragi, …, de dragalasi, de draguti, de adorabili, ca-mi venea sa intind mainile si sa-i inchid in plame ca-n doua cupe de sampanie.

Dar inghiteam in sec, incordat si priveam.

Cand si-i sapunea energic cu un buretel roz, cu miscari circulare, in sensul acelor de ceasornic, cred, cand lasa stropii de apa sa-i clateasca-n ploaie. Si iar ii cuprindea intr-o masare energica, elicoidala. Asa se scurgeau cele mai incantatoare clipe din viata mea de pana atunci. Mai mult nu puteam spera!

Mainile s-au lasat pe spre in jos, intr-una tinea sapunul si in cealalta buretelul, inflorind buchete de clabuc  pe pantec, pe solduri, pe coapse. Si-a saltat usor un picior pe bordura de ciment care separa vanele. Si, in vreme ce lasa sa o patrunda soarele, il insotea cu palma intinsa si goala. Eu asa ceva n-am mai vazut! Inghiteam in sec si priveam cum se atingea. Gingas. Copilaresc. Firesc. Nevinovat. Se spala si se alinta, se clatea si se dezmierda, de-mi venea mie sa gem de placere. A incercat apoi sa prinda raza cu fata, si-a ridicat capul surazator si semet si atunci privirile ni s-au intalnit.

Am fugit.

Apoi am facut hepatita. Am plecat la liceu, eu la Cluj, ea la Timisoara. Nu am mai vazut-o niciodata pe Roxana.

Dar mi-o amintesc uneori si acum, batran,  atunci cand mangai un trup tanar si fraged de fata.

“Roxana” – un text de Sebastian Ip

Anunțuri

0 Responses to “Roxanne”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: