Cand am descoperit Adevarata Duceata de Caise eram deja barbat.
Mancasem multe veri caise, prea coapte si prea crude, viermanoase sau dimpotriva sanatoase. Roze in obraz! Pistruiate! Cu sambure tare si bine legat de pulpa zemoasa!
Mancasem si gemuri, spre toamna, imi bagam lingura in borcan pofticios si mestecam si-o invarteam pana scotea sunete vascoase.
Mai vazusem si dulceata de caise si inainte, era fina, erau doua cate doua jumatati de caise legate intre ele de o miere, dulce, buna, de care nu ma mai saturam. …
Dar erau numai caise, numai gemuri, numai dulceturi…
Cand am descoperit Adevarata Duceata de Caise eram intr-o pravalie, intrat sa-mi iau tigari. Pe raft un borcan. L-am cumparat pe nimic sa-l am asa, de gust, cand mi-o fi mie pofta! Dulceata de caise! Acasa am deschis capacul, s-a revarsat cu de la sine putere in pat. Era fructul intreg portocaliu, inmiresmat, parguit, crapat! Crapat ii era si samburele cafeniu si migdalatul miez – pui alb – se cerea mancat!
Atunci am aflat cum e o adevarata Dulceata de Caise, cu fructul intreg, cu sambure umbrit si tare si miez alb, migdalat! Pofta mare!
“dulceata de caise” – un text de Sebastian Ip
Aici n-am decat cuvinte de lauda. Vad o fotografie cu o poveste care-mi place si are valoare si dpdv compozitional.
maestre cu toate ca se vede in bokeh… pare plugged
)